O cronică de familie

Mariela Vanu / foto: Antonio Cioarek

Fiecare detaliu de arhitectură al casei pe care o prezentăm aduce în prim-plan eleganţa, nobleţea şi şarmul caselor de la sfârşitul secolului al XIX-lea, din Bucureşti. A aparţinut unui muzician celebru, iar astăzi este un veritabil album de amintiri şi totodată un exemplu de amenajare în stil eclectic.

Pasionaţi de cultura şi istoria României, rafinaţi colecţionari de artă, actualii proprietari au obţinut un interior cu o atmosferă inedită, în care transpare parfumul locuinţelor cu ştaif de odinioară, cu aromă de cafea şi ambră, salvată însă de răceala caselor-muzeu. Soluţia este una simplă, dată de confortul vizual, prin care vechiul şi noul se întâlnesc la unghi perfect. Casa are o suprafaţă de circa 200 de metri pătraţi, a fost construită în jurul anilor 1890, de un arhitect român, şi aparţine stilului neo-românesc. Venerabila vârstă a clădirii a impus anumite acţiuni de reparaţie şi restaurare.

Dat fiind că nu avea o bucătărie propriu-zisă, ci o construcţie anexă, în spaţiul ei a fost integrată o cameră ce serveşte în prezent acestui scop, amenajată modern, cu toate dotările de ultimă generaţie, de la branduri de renume.

Etapele succesive de restaurare au redat splendoarea iniţială a boiseriei originale. Uşile sunt din lemn şi cristal bizotat, iar decorul pereţilor, parchetul, ceramica şi, nu în ultimul rând, sobele din majolică au fost refăcute cu precizie şi minuţiozitate.

La o privire mai atentă în dinamica amenajării, se remarcă acordarea unei atenţii deosebite detaliilor sugestive. Mai precis, după cum afirmă şi proprietarii, stilul general reprezintă o trecere în revistă a diferitelor etape care au marcat istoria României, de la epoca fanariotă până astăzi. Portrete de familie, doamne elegante cu zâmbete misterioase sau domni în costumaţii dintre cele mai variate, de la caftan la redingotă, măsuţe joase de cafea sau balansoare din lemn curbat, scaune cu intarsie de sidef, oglinzi în care argintul nu se dă bătut în lupta cu lumina, mobilă pictată, covoare cu motive tradiţionale, artă modernă şi contemporană cu un limbaj criptic, toate sunt o mărturie a pasiunii pentru frumos a proprietarilor. Laitmotivul îl constituie tocmai portretele, realizate în diferite stiluri ale istoriei artei. O parte din obiecte aparţin familiei şi sunt o moştenire transmisă din generaţie în generaţie, un antidot pentru uitare, o altă parte sunt achiziţionate din galerii şi magazine de antichităţi.

În mod special, în zona de luat masa s-au folosit piese salvate din case demolate, iar neo-goticul rece şi impunător a fost îmblânzit de curbele graţioase ale mesei cu scaune Biedermeier.

Deşi împărţirea casei este cea tradiţională, cu living, dining, dormitoare şi băi, atmosfera generală are o personalitate distinctă. Una în care muzica pe care o transmite pianul aflat în sala de lectură recompune aerul unui salon intelectual, rafinat, în care arta este recurentă şi denotă un stil de viaţă.

În cea de-a doua parte a casei, complet restaurată şi refăcută modern, minimalist, albul titan reflectă cu eleganţă bogata paletă cromatică a mobilierului de epocă. Totodată, aici remarcăm şi continuarea colecţiei de artă cu tablouri şi decoraţiuni din patrimoniul familiei.

 

 

 

 

 

Be first to comment