Lecţia spaniolă de ceramică trece prin Valencia

Text: Ion Diamandi

Tradiţia şi inovaţia îşi dau întâlnire în Valencia, cel de-al treilea oraş ca mărime al Spaniei, după Madrid şi Barcelona, în care avangarda noului mileniu, susţinută de arhitectura clădirilor semnate de Santiago Calatrava, reprezintă ecoul peste timp al măreţelor palate maure.

Beneficiind şi de modernul centru expoziţional Feria Valencia care, prin arhitectura sa deosebită, se încadrează perfect în decor, de-a lungul timpului, Valencia şi-a câştigat dreptul de a fi gazda unuia dintre cele mai importante târguri internaţionale dedicate materialelor ceramice: Cevisama, organizat în fiecare an la începutul primăverii, mai exact la sfârşitul lunii februarie. Aici îşi dă întâlnire un număr impresionant de specialişti ai domeniului, ce-şi dispută întâietatea în materie de trenduri şi moda designului de interior. De fapt, Spania şi Italia sunt de departe cei mai importanţi jucători pe această piaţă, cealaltă manifestare de acelaşi gen, Cersaie, de la Bologna, dând replica târgului de la Valencia, toamna. De altfel, alegerea nu a fost întâmplătoare, având în vedere că ceramica reprezintă un veritabil stil de viaţă în această zonă, iar regiunea Valenciei, în special datorită pământului special (argila roşiatică), concentrează un număr impresionant de fabrici şi ateliere care produc plăci ceramice de diferite modele şi dimensiuni.

De la cea tradiţională până la obiectele de inspiraţie maură, pentru călătorul însetat de cultură şi informaţii, Palatul Marchizului Dos Aguas poate da răspunsuri la toate întrebările. Deşi timpul şi-a lăsat amprenta asupra clădirii în stil roccoco, situată pe Calle del Poeta Querol, nr. 2, totuşi etapele succesive de restaurare au adus la lumină splendoarea de odinioară a palatului. În interior pot fi admirate piese rare de ceramică medievală, din patrimoniul internaţional, nenumărate exemple ale talentului meşterilor faianţari din Spania sau din zona Valenciei. Iniţial, muzeul a pornit cu o bogată colecţie donată de familia lui Manuel Gonzales Marti şi de soţia acestuia, Dona Amelia.

Tot în muzeu, într-una dintre săli, este reconstruită, cu rol educativ şi conştientizator, o bucătărie tradiţională valenciană, cu un întreg arsenal de obiecte din diverse materiale, străbunicii unui veritabil atelier de artă culinară actual. Interesant de urmărit aici atât cuptorul unde se ardea argila, cât şi numeroasele utilizări ale materialului ceramic, de la ţiglă până la veselă sau obiecte decorative, teracotă etc.

Piesele de mobilier, covoarele, sticlăria, tablourile, sculpturile, argintăria sau obiectele de decor expuse în muzeu evocă măreţia şi grandoarea vieţii familiilor nobile de altădată. Pentru un specialist în design, acestea reprezintă surse de inspiraţie – de pildă, paleta cromatică puternică, axată pe roşu aprins, trimite cu gândul la sângeroasele coride, dar şi la misterul vinurilor renumite din zonă.

Amatorii de artă modernă trebuie să ştie că tot în acest muzeu se găsesc şi câteva piese din ceramică semnate de Pablo Picasso.

Şi cum ceramică înseamnă magia focului asupra pământului şi apei, genialul arhitect Santiago Calatrava şi nenumăratele inundaţii care au afectat Valencia au reprezentat premisele unei adevărate opere de artă în mijlocul naturii. Aşa s-a născut renumitul Oraş al Artelor şi Ştiinţei, un ansamblu arhitectonic modernist de proporţii impresionante, din metal, sticlă şi beton, în albia secată a râului Turia, al cărui curs a fost deviat începând cu anul 1957. Astfel, tradiţia, istoria bogată şi misterioasă a acestor locuri sunt continuate în contemporan de ştiinţă, tehnică şi inovaţie.

 

Be first to comment