Raluca Soaita

Raluca Soaita

Raluca SoaitaFire sensibilă, blândă, dar cu o personalitate și o carismă ieșite din comun, arh. Raluca Soaita m-a mai impresionat la un capitol, accentul ardelenesc, atât de drag mie. Nu știu cum se face că majoritatea oamenilor talentați, care vor să se afirme prin comentarii pozitive vin din această zonă a țării. Care sunt mai exact preocupările Ralucăi descoperiți în interviul de mai jos.

1.     Arhitectura și designul interior merg mână în mână, însă cum ai ajuns să te ocupi de spațiile medicale?

Cred ca la mijloc este un concurs fericit de împrejurări și de preocupări personale. În adolescență, eram  foarte interesată de natură și de biologie; de fapt, chiar am avut intenția să dau admitere la facultatea de medicină. Bineînțeles, am făcut arhitectura în cele din urmă, însă cred că ceva din preocupările mele anterioare a rămas cu mine.  În anul patru de studii, în mod cu totul fortuit, am avut oportunitatea să mă reîntorc, într-un fel, la medicină – desigur ca arhitect. Atunci am început să lucrez pe mai multe proiecte de spitale sau clinici private, iar în această activitate sunt angajată până astăzi.

Ceea ce mă atrage la arhitectura medicală este nevoia de a îmbina latura riguroasă, matematică, dacă vreți, a arhitecturii funcțiunilor, cu latura umană, cu poetica modelării spațiului – cu arhitectura ca artă.

2.     Cât de mult contează imaginea în cazul spațiilor publice? De ce ar trebui să arate diferit?

Într-adevăr, clădirile cu funcțiuni publice din România, școli, spitale s.a.m.d, sunt niște clădiri șterse și puțin estetice în peisajul urban. Cele mai multe dintre ele au fost proiectate în perioada comunistă, când grija pentru betonul din care sunt construite era, ca să zic așa, mai mare decât grija pentru oamenii care le ocupau. Eu am vrut să schimb perspectiva asupra lucrurilor. De fapt, în cazul unui spital, elementele funcționale și elementele estetice se completează reciproc. Eu am luat ca sursă de inspirație  arhitectura contemporană scandinavă, care acordă o atenție deosebită elementelor estetice dintr-o clădire funcțională, precum un spital. De ce? – Tocmai pentru că, prin efectul terapeutic pe care aceste elemente estetice îl au asupra pacienților, ele servesc funcția medicală generală a clădirii.

3.     Ce proiecte de arhitectură ai abordat până acum în cariera ta (spații publice, private)?

Deși arhitectura medicală domină activitatea mea profesională, de arhitect, până la ora actuală, am avut ocazia să lucrez și la proiecte de mai mică anvergură în domeniul arhitecturii rezidențiale, hoteliere și office, ba chiar și la amenajarea unui teren de golf. Dar un domeniu care m-a preocupat constant și pe care am avut ocazia să mă formez intens în timpul facultății și în stagiile de practică post-absolvire, atât în România, cât și la Paris, în India și în Egipt, este cel al arhitecturii de patrimoniu.

4.     Care sunt modelele tale inspiraționale (arhitecți, designeri, artiști plastici)?

Arhitectura Art-Nouveau este o sursă de inspirație inepuizabilă pentru mine. Arhitecții Art-Nouveau aspiră la o „operă completă”. Ei sunt autorii unei clădiri de la concept și până la ultimele detalii și finisaje. Volumetria spațiului are pentru ei aceeași importanță ca și decorațiunile interioare și obiectele de design. De aici vine și interesul meu pentru integrarea operei de artă în amenajarea spațiului interior. Asta este, de fapt, ceea ce vreau să fac, desigur, după puterile mele, cu d’art Consulting. E un proiect în care m-am lansat de curând și prin care caut să reintroduc opera de artă în discursul arhitectural, să o repun în “drepturi de cetate” în spațiul arhitecturii de astăzi.

5.     Ai făcut vreodată design de obiect? Ți-ar plăcea să activezi în acest domeniu?

Da, am făcut design de obiect și, de regulă, pe toate proiectele pentru care lucrez proiectez și elemente ce servesc amenajării interioare, de la mobilier, corpuri de iluminat până la accesorii. Așa cum spuneam, încerc să tratez în mod unitar spațiul arhitectural și să las o amprentă asupra tuturor elementelor care îl compun.

6.     Câteva cuvinte despre integrarea artei în spațiul nostru de zi cu zi.

Cred că felul în care este modelat spațiul în care trăim are un puternic impact asupra dezvoltării noastre personale, asupra modului în care gândim și ne comportăm – în esenţă, asupra confortului nostru psihic. Ca urmare, opera de artă adusă într-un concept de amenajare interioară are un rol imens în tratarea acestor elemente, să le spunem afective, ale spaţiului arhitectural. Altfel spus: locul firesc al operei de artă este, de la bun început, în cadrul amenajării interioare. Integrată în mod inteligent în designul interior al spaţiului, ea poate contribui la crearea unui mediu de viaţa sau de lucru mai dinamic; poate stimula dialogul şi creativitatea; poate contribui la creşterea productivităţii; în sfârşit, în funcţie de efectele dorite, opera de artă plasată într-un spaţiu arhitectural îmbogăţeşte, umanizează şi destinde acel spaţiu.

7. Ce planuri de viitor ai? (casetă)

În viitor, intenţionez, pe de o parte, să îmi continui activitatea în domeniul arhitecturii medicale şi utilitare, concentrându-mă pe identificarea de noi soluţii care să rezolve această tensiune aparentă între funcţionalitatea şi poetica spaţiului, iar, pe de altă parte, vreau să revin la studiile începute cu ceva timp legate de arhitectura vernaculară sau tradiţională, şi, în mod particular, legată de arhitectura românească veche. Obiectivul meu este să recuperez anumite elemente, foarte ingenioase, de modelare a spaţiului care se găsesc în arhitectura tradțională românească şi să le introduc, apoi, în limbajul arhitectural contemporan.

Be first to comment